Gradina in mai si iunie ...

Daca am sta sa povestim ce am mai facut prin gradina de la ultima noastra  postare, probabil ar fi tare plictisitor. Cu atat mai mult cu cat in natura nu e nevoie de interventii foarte sofisticate din partea noastra. Gradina, o data corect conceputa, stie sa-si urmeze singura calea si in general este foarte recunoscatoare daca nu ne amestecam in asa fel incit sa incurcam si mai mult lucrurile. De aceea recomand ca orice interventie sa se faca dupa multa observatie, bun simt si un pic de gandire.

Avand la indemana albumul cu fotografii, vom incerca sa comparam situatia din gradina, de unde am lasat-o la mijlocul lunii mai, cu cea din prezent. Pentru mine cel putin, evolutia ei in timp este in fiecare an o experienta miraculoasa.

Pe un interval de cel mult doi ari, de fiecare data obtin altceva, desi locul ramane acelasi: gradina mea de langa casa.

Incepem cu trandafirii, pentru ca ei ne-au tinut ocupati aproape o luna. Culesul zilnic al petalelor ne-a umplut sufletul cu mirosul lor placut, iar camara cu cateva zeci de borcanase cu dulceata pentru la iarna.

Cartofii, asa cum i-am vazut in postarea despre plantare, au ajuns de nerecunoscut. Impreuna cu bobul, ajutati si de ploile abundente de anul acesta, s-au ridicat pana aproape la un metru. 

Ramane sa vedem ce-o fi in pamant?

Lateral stanga, in fotografia a doua, se poate vedea o planta care a crescut dintr-un cartof ramas in pamant de anul trecut. Ca dezvoltare nu se deosebeste cu nimic de cele cultivate in primavera aceasta.

In aceeasi ordine de idei, in afara plantelor la care am incercat iernarea semintelor in pamant (la tomate de ex. cu succes ) o surpriza plina de invataminte mi-a oferit-o un dovleac.

Prin evolutia ei, samanta ramasa din toamna in compost a depasit cu mult oricare alta. De aici putem observa si capacitatea deosebita de nutritie a unui compost facut exclusiv din resturi vegetale si argila.

Fotografiile sunt facute (in ordine )  pe 13 mai, 20 mai si 25 iunie .

Va prezint astazi cateva legume uzuale de camp - specifica fiind doar cultivarea lor in permacultura.

.

 - mazare

- ceapa si morcov 

- fasole si ceapa

- dovleac

- porumb 

- varza

Gradina in luna mai

 

Desi a trecut ceva vreme de cand nu am mai postat nimic, gradina nu a stat pe loc. Chiar dimpotriva!. Munca de modelare si mai ales ultimele ploi au inceput sa-i dea forma de anul acesta.

Unele aspecte se vad deja, altele abia incep sa se vada. Dar ceea ce este cel mai important, pamantul detine inca un imens potential de dezvoltare, datorat in primul rand humusului in permanenta formare, cat si rezervei de samanta aflata in sol.

Pomi fructiferi, vita de vie, arbusti, flori si plante de cultura , alaturi de cele salbatice, un mic loc umed, nimic din ce va puteti imagina (si care se poate realiza fara artificii nenaturale sau costisitoare ) nu trebuie sa lipseasca.

 

 

Scopul nostru final este realizarea biodiversitatii in formele ei cele mai complexe posibile. Restul vine de la sine!

 

 

Mediu umed in constructie

 

 







De remarcat in mai toate imaginile densitatea deosebita a plantelor - si cu toate acestea, sistemul functioneaza satisfacator. De fapt trebuie sa copiem modelele naturale, in care nu exista petec de pamant neacoperit.
 

In aceste modele create de noi, dupa imaginatia si in timp dupa experienta fiecaruia, trebuie sa inbinam in mod viabil plantele de cultura cu cele existente in natura, chiar daca aparent nu prezinta nici o insemnatate pentru noi !



 In final pentru astazi vom incerca sa ilustram ideile de diversitate si densitate dupa cum am promis prin inca cateva imagini.

 

 

  

  

A doua lectie de permacultura!

Ne-am reîntâlnit cu mult mai multă tragere de inimă.

Dacă la început nu a fost decat curiozitatea, acum am început să ne clarificăm ideile. De ambele părți.

Ne-am înmulțit atât ca membri, cât și ca idei - foarte multe, interdisciplinare.

Oare nu asta ne-am dorit? Un dialog, având ca suport permacultura?

In orice caz asta a ieșt, chiar dacă  deocamdată "grădina" nu este decât pretextul. 

În prima zi, puțină practică ne-a împins spre experiențe noi, la mai multe discuții și în final la un somn odihnitor. (sper :-) )

A doua zi  am vizitat grădina din Medias unde funcționează cele mai multe din ideile noastre. Vom construi și o mică baltă care să aducă elementul apă în biotop.
 Diferențele în comparație cu o grădină clasică sunt acum din ce în ce mai evidente.

La cele mai multe plante ne-a reușit auto-însămânțarea întradevăr "în pas cu natura" ( chiar și la tomate ).

Deși postez cu întârziere, merită ! În primele zile după weekend, colegii noștri din București au aplicat deja în practică unele experiențe, iar eu am început să lucrez la baltă.

Vă țin la curent, dacă funcționează.

Să vedem ce o sa iasă. În general !

Plantarea cartofului

Grădina a început să  "vegeteze" mai cu suflet, iar natura, mai dur uneori, își revendică drepturile. 

Pe lângă multe alte lucrări primăvara în permacultură - și puțin mai deosebită - este cultivarea cartofului.

 


Eu procedez în felul următor: pregătesc din toamnă o porțiune de teren, bine acoperită cu resturi vegetale. 

 

In ianuarie pun cartofii la iarovizat, iar la plantare arată încolțiți destul de bine - cam așa:

 

Se deschide un șant prin înlăturarea resturilor vegetale.

 

Eventual, putem umple șantul cu mraniță semidescompusă.

 

In acest strat se afundă cartofii și se acoperă ușor.

 

Totul se reacoperă cu resturile vegetale aflate la îndemână, urmând ca după răsărire, stratul să fie îngroșat periodic.

Metoda este interesantă, având și unele avantaje, dar amănunte la  rubrica "intrebări" !

Prima lecție de permacultură!

Am ținut prima lecție de permacultura! 

Deși a fost frig, însă nu foarte, noi am ”spart gheața”. 

Puțini, dar motivați, AM INCEPUT!

A fost pentru noi organizatorii cam ce ne-am dorit. 


Cu acceptul participanțlor, un dialog, o dezbatere, dar mai ales, o ieșire din cotidian.

Peisaje transilvane, aplicații practice în grădină, o masă gătită în comun și o noapte la gura sobei în condiții de campanie.

 

 












Mult, puțin?

Marele câștigător, pe lângă ce ne-am propus, rămâne însă dialogul.

 
Am avut surpriza (foarte plăcută de altfel) de a întâlni oameni cu preocupări mult diferite de ale noastre, dar deschiși spre binele comun.

O provocare,  unde diversitatea a fost la ea acasă! // Loti Kovacs